Suntem aproape de sfârșitul celui mai auriu si bogat anotimp aici la Grădinița Peter Pan și ce toamnă am avut!
La început de septembrie, soarele, încă văratic, ne mângâia, luminând-ne calea spre locul nostru preferat de joacă – inima pădurii. Acolo am decorat copacii, am (re)descoperit toboganul de noroi, am surprins zeci de insecte, constatând ca ele sunt la fel de diferite ca și noi, oamenii, am mulțumit căprioarelor pentru ca se făceau văzute în toata splendoarea lor și am aflat despre multe animale sălbatice care locuiesc în pădure. Curiozitatea noastră, îndreptată fiind atunci spre animale, ne-a condus si la vecinii noștri fermieri în prima zi de octombrie. Acolo, am văzut exact unde doarme și ce mănâncă fiecare dintre animalele domestice, am atins moii vițeluși, am auzit gâștele gălăgioase, am găsit caii după mirosul lor și chiar am reușit să zărim eroii din povestea “Cei trei purceluși”!
Toamna din acest an ne-a lăsat să savuram din plin din roadele ei. Am găsit ardei, roșii și morcovi în gradina noastră, și porumb în câmpul de lângă grădiniță. Am dedus că unele legume cresc sub pământ, iar altele deasupra pământului, ne-am delectat papilele gustative cu mere coapte pe foc de tabără, dar și am descoperit că, pe lângă rolul de ingrediente în supe gustoase și gemuri delicioase, merele, cartofii, morcovii bipezi, găsiți în cămara toamnei, sunt o resursă valoroasă pentru jocuri creative.
În această toamnă am cunoscut-o și pe Claudia, un grădinar și o povestitoare foarte iscusită. De la ea am aflat despre tot soiul de semințe și despre faptul ca foarte multe dintre lucrurile pe care le mâncam apar din aceste mici bobițe. Am extras împreuna semințe din tomate roșii, galbene si chiar verzi! Iar, mai apoi, am învățat cum sa pregătim semințele pentru plantarea din primăvară și cum să le păstrăm în siguranță până atunci. Claudia ne-a ajutat să descoperim cum încolțește usturoiul. Cu ea am mai plantat și flori de primăvara (lalele, narciși) și am aflat că solul are și el nevoie de o plăpumioară de frunze pe timp de iarnă. Dar cel mai important, ce am învățat de la Claudia este cum să facem aceste lucruri cu blândețe.
Cât natura începea sa amorțească, zilele se făceau mai scurte și mai răcoroase, copacii își scuturau straiele, iar animalele si pasările se făceau nevăzute, copiii de la Peter Pan, având o curiozitate uriașă, prindeau la energie. Șansa de a descoperi secretele naturii și comori pe dealuri, printre firele de iarba, în gropile săpate de mistreți, între rădăcinile copacilor și sub covorul gros de frunze deja aurii, maronii si ruginii, era cea mai mare recompensă, dar și motivație, pentru drumețiile noastre zilnice în timpul cărora savuram din ceața, ploaia și frigul toamnei. Ne bucura și soarele câteodată, împodobind ramurile goale ale copacilor cu lumină, dând ceții și brumei de pe deal un farmec unic, iar apei din băltoace un luciu irezistibil :).
În aceste câteva săptămâni, am învățat să acceptăm schimbările toamnei, cățărând copaci fără frunze, văzând mulți șoricei și insecte adormite, gata de iarna, și gustând din pomușoarele care apăreau și dispăreau de pe arbuști. Am aflat cât de multe tipuri de ciuperci găsești în pădure, de diferite culori, unele dea dreptul uriașe și am descoperit că rădăcinile ciupercilor servesc drept linie telefonică pentru copacii din pădure! Am înțeles cât de frumos e sa te oprești și… să admiri o buburuza care a ales să se cațăre pe mâna ta…să organizezi spontan un teatru de păpuși cu prietenii tăi pe o buturuga…să admiri și să strângi flori colorate de câmp… să îți imaginezi ce se ascunde în abisul cetii…să improvizezi, dar și să construiești strategic cetăți din bețe…și să te încălzești cu ceaiul delicios de menta pregătit cu drag de Eszti.
Explorarea și jocul liber ne-au oferit experiențe prețioase, momente de bucurie, de descoperire, de spontaneitate, creativitate si imaginație, cunoștințe despre bogățiile toamnei, secretele pădurii, dar și ne-au crescut capacitățile, ingeniozitatea, concentrarea, gestionarea riscurilor, ne-au dezvoltat abilitățile fizice, coordonarea, echilibrul și agilitatea.
La sfârșit de noiembrie, am revenit la grădiniță și la draga noastră pădure, observând că timpul și toamna au continuat să schimbe totul din jur cât am fost plecați. Tufișul de-a lungul cărării spre pădure și-a pierdut din zestrele dese, și nici struguri nu am mai găsit la locul nostru preferat, iar, în ultimele zile de noiembrie pădurea și-a schimbat portul complet, camuflând toate culorile calde de toamna cu un alb izbitor…A venit iarna! Noi abia așteptăm sa pornim in noi aventuri! Tu vii cu noi?
Felicia Bogdana Ababii- educator
E honlap megfelelő működéséhez néha „sütiknek” nevezett adatfájlokat (angolul: cookie) kell elhelyeznünk számítógépén, ahogy azt más nagy webhelyek és internetszolgáltatók is teszik.